bâldâbâc, bum, buf, pleosc, vâj

Zdrăngăneli de blide, vorbe, onomatopee

semne aliniate

with one comment

Pe la şaişpe ani, am picat bolnavă de îndrăgosteală de un băiat ciudat cu păr creţ creţ care vorbea puţin puţin, şi când o făcea reuşea să mă vrăjească. Ceea ce desigur la şaişpe ani era mult mai simplu. Printre primele lucruri cu care ţin minte că m-a ameţit a fost legat de un semn perfect rotund din fruntea mea, amintire (bineînţeles) a varicelei. El avea unul perfect aliniat cu al meu, adică exact ca în melodia asta:

Băiatul meu fiind inginer romantic, îmi spunea cu convingere (nu ştiu dacă a mea sau a lui) că noi am fost marcaţi, să nu cumva să ne ratăm şi să nu ne recunoaştem în lumea asta mare. Eh, şaişpe ani…

“I am thinking it’s a sign
That the freckles in our eyes are mirror images
And when we kiss they’re perfectly aligned
I have to speculate
That God himself did make
Us into corresponding shapes
Like puzzle pieces from the clay”

Such Great Heights

Such Great Heights

© Aleks Veledzimovich


Written by zdranga

Noiembrie 13, 2008 la 9:49 am

Postat in Uncategorized

Un răspuns

Subscribe to comments with RSS.

  1. Ah, cat de mult imi plac versurile astea!

    ammelie

    Ianuarie 27, 2009 at 1:47 pm


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: