bâldâbâc, bum, buf, pleosc, vâj

cinci colțuri

zdranga — Sat, 25 Apr 2009 09:33:07 +0000

Uneori camera pare să aibă cinci colțuri. Patru pentru realitate iar al cincilea să îmi țină visele în care mă pierd noaptea, târziu, căutând răspunsuri. Uneori e mai greu de reperat, calea spre răspunsuri poate fi, la urma urmei, mai dificilă decât te pot duce picioarele.

Azi se pierduse undeva printre rânduri. Credeam, bineînțeles, că găsisem un răspuns. Simțeam cum mă cuprinde, mă ajunge de la spate și mă ține în brațe cum te ține iubitul la concerte, când amândoi vă uitați la scenă, se face frig, iar un prieten vă face o poză, plin de entuziasm. O pui pe facebook sau o ții pentru nepoți.

Și cum simțeam că mă cuprinde, mă așezam confortabil în gândul ăsta. Nu mi-a luat mult să mă simt acasă acolo. Gândul ăsta mi-a plăcut mai tare decât îmi place să am tot patul pentru mine.

Da, mă vedeam foarte acasă. Acasa aia la care ajungi printr-o alee îngustă aliniată de un gard viu, și după care se deschide lumea ta lăbărțată pe hectare, unde ai și un conac și un foișor și o grădină și un câmp și un ascunziș. și unde sunt toate ale tale, și ți le dorești așa mult că încep să fie reale.

Numai că nu îți iese până la capăt. Oricât ai încerca să îi povestești despre aleea asta și hectarele tale, nimeni nu pare să le găsească. Inviți oameni acolo în lumea ta, și nimeni nu pare să găsească adresa. Îl inviți pe el la o cină romantică în doi și te sună după două ore – nu reușește nicicum să intre, îți dai seama că nici măcar nu e la adresa bună.

Sorb din vinul roșu, mult prea mult pentru o singură persoană, și încerc să găsesc colțul ăla. M-am pierdut iarăși, iar răspunsul sigur nu l-am găsit nici de data asta. Gândul nu e așa de confortabil, dar mai stau puțin… până colțul ăla se va lăsa găsit.

this is it

zdranga — Mon, 06 Apr 2009 10:01:04 +0000

That’s it, sweetheart, you’re alone now. How about forgeting all the space in between you two, that scared the hell out of you, and focus on what now? Try finding something, like the leaking tea pot, the melting ice that used to cover your heart, the little bugs that start bothering your sleep and announce you it’s spring?

Remember when the emptyness between used to inspire you? Oh yeah, forgot to tell you – it will be gone. Neither the space, nor the void, or the chaos between you two will source anything but the will to erase yourself from the memory of things and creatures. You won’t wish to be anything else than an unbreakable glass, like the one that scientists just managed to create, and make sure it’s painted in all the colors of the universe, so you wouldn’t bore yourself looking at it. When you heard the news on the radio, would you have thought that soon you will start wanting to become one?

Yes sweetheart, you’re alone now. The silence of the light is heavy, and the nearness of him is a stranger. Make sure you don’t feel tempted to read the signs around you. It will show you that things around you are doing fine, remind you that you are not, that he changed into spring, and you are still in winter time. While snowflakes become heavy and grey, in another world things are bright and shiny.

if I was a robot

zdranga — Mon, 06 Apr 2009 07:59:29 +0000

Alex Noriega

the build up

zdranga — Tue, 24 Mar 2009 09:49:39 +0000

The road as a build up. The distances as a reminder. The coming to an end as a fulfillment.

I need to be reminded where to get off. I lose myself in trains, they offer a time and a space of being-in-between that relaxes everything inside. But then I find another self, and its ok.

I sleep better, I talk better, I tend to be better in trains. I continue and I am tempted to forget where to get off. But I am also scared of getting off jumping, so I just let myself driven in controlling my escape. Tunnels make us lose signal, so we switch off. And that gives me an urge to kiss you, like teenagers when the lights in the cinema turn off. Then the movie begins, and we dare to hold hands, or at least keep an arm over the other one’s shoulder. We are quiet as we open our book, and shy before we begin to talk. Stories then start to build up, and we lose their thread as we get excited about telling them, or recording them.

Common, say that story, kiss me in the tunnel, then hold my shoulder and don’t let go.

©Ytje

Like a train
Across the valley
Fading
Oh so quiet
But constant
’til it passed
Over the ridge
Into the distances
Written on your ticket
To remind you
where to stop
And when to get off

vineri

zdranga — Thu, 12 Mar 2009 16:44:49 +0000

O tanti bine, cu pălărie burgheză, mulți ani în spate și un baston cu care îi sprijinea, mă oprește pe stradă:

- Mâine ce zi-i? Vineri?

pișatul în iarbă

zdranga — Wed, 11 Mar 2009 22:09:13 +0000

iaca, un mic imn animat, simplu și proaspăt care face elogiul pe de o parte revoluționarului impuls de a economisi apa, pe de altă parte corpului uman (mă rog, masculin mai degrabă), amândouă conectate cu o pură plăcere – pișatul în iarbă.

Nu aș putea înțelege pe de-a-ntregul cum stă treaba cu plăcerea asta la băieți, aș putea poate să umplu spațiile la partea pe care o veți descoperi și voi în filmuleț, și care spune că ‘poate și fetele ascund plăceri secrete, nouă [băieților] interzise’, dar totuși am reușit să empatizez cred bine cu nenea ăsta de cântă umplut de o atmosferă serafimică despre o așa îndeletnicire.

Green Grass

zdranga — Wed, 04 Mar 2009 13:39:16 +0000

Am văzut eu să se poartă leapșa asta, și am tot așteptat să mă lovească și pe mine cineva cu ea, și iaca mi-a venit rândul. Vine de la Brice, care a binevoit să îmi dea de lucru vreo jumate de oră cel puțin cu treaba asta, și cu care am descoperit că am nimerit o melodie în comun din jocul shuffle-ului. Eu mi-am pus muzica toaaată în winamp, și vedeți mai jos ce a ieșit. Nu știu cât de mult spun ceva rezultatele, poate doar câte ceva despre ce ascult eu (senzațional, daa, și Sandu Ciorbă). O dau mai departe lui Bogi, căreia nu i-am mai auzit vocea de ceva timp, și cred că ar fi cazul să o trezim un pic

1. Put your music library on shuffle.

2. For each question, press the next button to get your answer.

3. You must write that song title as the answer to the question, no matter how silly it sounds! Most of the time they seem to work though, strangely enough.

1) IF SOMEONE SAYS “IS THIS OK?” YOU SAY?
Stau Doamne noapte si zic (Sandu Ciorba) Sandu Ciorbă, după cum se poate vedea, are întotdeauna o vorbă bună de care mă folosesc când n-am habar ce să zic.

2) WHAT WOULD BEST DESCRIBE YOUR PERSONALITY?
Blonde comme moi (BB Brunette) Pffuai oare se putea găsi una să mi se potrivească mai bine? Zi-i blondă și las-o-n pace!

3) WHAT DO YOU LIKE IN A GUY/GIRL?
Constellations (Jack Johnson) Deci, ce zodie ești? Hai să punem de-o astrogramă, poate ne-om potrivi…

4) HOW DO YOU FEEL TODAY?
It’a a motherfucker (Eels) I-am și zis-o în față, you’re a motherfucker day! Las că o fi mâine cer senin.

5) WHAT IS YOUR LIFE’S PURPOSE?
I melt with you (Nouvelle Vague) Știu, am ambiții de invidiat!

6) WHAT IS YOUR MOTTO?
Crosses (Jose Gonzalez) Crosses as in ‘Doamne feri, fă-ți cruce maică!’

7) WHAT DO YOU THINK OF YOUR PARENTS?
Sly Sheep United ( Neo) Poi dacă io o fac de oaie, ai mei de ce ar fi altfel? Da’ suntem uniți!

WHAT DO YOU THINK ABOUT VERY OFTEN?
Final Feliz (Caetano Veloso) Oare cine nu?

9) WHAT IS 2+2?
Tazarine (G. Santaolalla) Poezie codată, nu căutați înțelesuri imposibile!

10) WHAT DO YOU THINK OF YOUR BEST FRIEND?
J’ai besoin de tes mains (Cornu) Oh yeah, give me a massage!

11) WHAT DO YOU THINK OF THE PERSON YOU LIKE?
O Brasil (Tribalistas) Carevasazică, fascinație dom’le!

12) WHAT IS YOUR LIFE STORY?
Ca m’etonne pas (Mickey 3D) Nu mă miră, nu, nu, și cred că nici pe voi

13) WHAT DO YOU WANT TO BE WHEN YOU GROW UP?
De cara a la pared (Lhasa) Care știe ce înseamnă, ziceți-mi și mie, așa aflu și eu încotro să mă îndrept!

14) WHAT DO YOU THINK WHEN YOU SEE THE PERSON YOU LIKE?
Salga la luna (Mano Negra) Place persoana, place luna, y el sol!

15) WHAT DO YOUR PARENTS THINK OF YOU?
Sun Lantern (Ladytron) Lumina ochilor mei, pe un alt ritm!

16) WHAT WILL YOU DANCE TO AT YOUR WEDDING?
Sous les ponts de Paris (Stephane Grapelli) Vedea-mi-aș neamurile din Apuseni acompaniindu-mă la un dans pe jazz manouche! Merită să faci nuntă și numa pentru așa peisaj

17) WHAT WILL THEY PLAY AT YOUR FUNERAL?
It was you (Sharleen Spiteri) Now it’s not anymore…

18) WHAT IS YOUR HOBBY/INTEREST?
Shut up (Madness) Aici ați dat-o în bară domnu shuffle, pentru că mie îmi place să trăncănesc, să balavragesc, să aberez, să cetuiesc, să balivernez, să dau din gură, și o fac cu/din interes, desigur

19) WHAT IS YOUR BIGGEST SECRET?
I like dirt (RHCP) hahahhahaaahahhahahahahahhahahaha

20) WHAT DO YOU THINK OF YOUR FRIENDS?
Irene (Caribou) Da, ea e prietena mea imaginară. Și singura adevărată, desigur

21) WHAT WILL YOU POST THIS AS?
Green Grass (Cibelle) Pur și simplu.

Natalie, you are a bad ass biiitch!

zdranga — Tue, 24 Feb 2009 10:17:11 +0000

‘wow, Natalie, all this from a Harvard graduate?’ )

Embedding disabled by request, so click here to see Natalie rapping!

I am Galadriel

zdranga — Sun, 22 Feb 2009 09:40:39 +0000

Iubesc testele, mai ales cele care precum horoscopul, ne spun lucruri despre noi uneori evidente, care vin ca niște confirmări, sau și mai mult, ca mici gâdilări ale propriului orgoliu, pentru că orice rezultat ți-ar da, probabil e ceva pozitiv și încurajator. Uite cu ce personaj de fantasy/scifi sunt asociată eu, la testul Which Fantasy/SciFi Character Are You?

Fantasy/SciFi Character Are You?" width="172" height="250" />

O știe cineva pe tanti asta? Cum e, să cred ce zic ăștia aici>>>>>>>

Possessing a rare combination of wisdom and humility, while serenely dominating your environment you selflessly use your powers to care for others.
Even the smallest person can change the course of the future.
Galadriel is a character in the Middle-Earth universe.

Voi ce personaj sunteți?

ritualuri de citit

zdranga — Thu, 19 Feb 2009 17:09:16 +0000

Ana Pauperiana mă provoacă să îmi analizez sau măcar formulez ritualurile de citit, leapșă la care mă gândesc demult și pe care azi consider că pot să o iau în brațe pe de-a-ntregul. Pentru că azi, după ceva timp, mi-am reactivat ritualurile de citit, și mi-am adus aminte cum fac asta.

Pe masa mea stau teanc o mulțime de cărți, neprăfuite dar și cam nemângâiate de multișor. Le-am adunat cu drag și curiozitate, și le-am pus aproape, să îmi fie la îndemână în caz că… Sunt mici povestioare sau romane, în română sau engleză, ficțiune sau eseuri despre etnicitate, ilustrații povestite sau idei serioase de filosofie. Toate stau la fel de nealintate, din toate am mușcat câte un pic, cu entuziasm pe care s-a așezat alt entuziasm, și tot așa până la înăbușire.

Just in case, iau o carte mică și ușoară cu mine în geantă, mai în fiecare zi. Dacă m-o apuca plictisul pe autobuz, sau dacă vreau să scap de priveliștea orașului gri-februar, să am în ce-mi vârî nasul, și să nu fie geaca domnului din față, ce se înghesuie în 32, ca noi toți. Azi e Lefebvre, dar între Teatru și Cipariu i-am răscolit două pagini, pe care le-am uitat imdiat, pierzându-mă cu privire până la ultima stație.

Când merg cu trenul îmi place să-mi fie cartea, sau măcar Dilema, companie. Le ascund în rucsac, le scot și le pun în poală înainte să îmi pun rucsacul sus, alături de sacoșa de rafie a doamnei din stânga mea, mă străduiesc să apuc locul la geam, pentru că acolo o să bată lumina mai frumos peste paginile mele. Locul la geam mă proiectează în tot felul de scenarii și gânduri, și deși frământ cartea în poală, uit de ea.

În fanteziile mele, alimentate de câteva experiențe care mi-au spus că se poate, și într-adevăr e plăcut, ritualurile mele de citit ar include un hamac cu privire peste dealuri pustii sau măcar peste întreg orașul, sau fie, măcar cu privire de la balconul meu. Ar mai fi un parc liniștit, cu frunze ce lasă umbre subtile pe pagini. Sau un câmp imens de iarbă, presărat cu flori, într-o zi caldă de toamnă, când gâzele deja nu te mai bâzâie. Și am mai văzut eu într-o revistă un colț de casă, de jos până sus fereastră, cu un divan cu perne multe, ce îmbie la întins.

În mod real, încep ritualul meu de citit cu un slalom printre cărțile de pe birou. Mă așez, aprind lampa. Îi las lumina undeva pe perete, să nu îi simt prezența prea mult. Ceaiul e deja acolo, dulce și călduț doar.

Picioarele mi se suie pe scaun, un lotus stângaci. E probabil seară, destul de târziu, după o zi de muncă. On – și citim. www, o revistă, un post, un link, o recenzie, un eseu în pdf. Next, next, ochi mijiți, mă uit cu drag la cărțile de lângă mine. Într-o zi o să le deschid. Off.