bâldâbâc, bum, buf, pleosc, vâj

În aşteptarea Darjeeling (Un)Limited (Wes Anderson), am trecut prin Hotel Chevalier. Prea puţin impresionantă Nat naked, despre care s-a vorbit atât, sau poate mie nu-mi stă inima în gât la gândul unei femei ca Natalie Portman în toată grandoarea nudităţii ei? Mi-a plăcut în schimb grandoarea (tot nudă) a scenelor de hotel, un spaţiu închis dar plin de simboluri, care doar la final se deschide, spre Paris, oprindu-se în zidurile apropiate, de vis-a-vis. Wanna see my view of Paris?

Cred că filmul mi-ar fi plăcut mai puţin dacă nu ar fi fost Peter Sarstedt – Where do you go to my lovely? Cel puţin versului I want to look inside your head, yes I do… nu pot să îi rezist.

De altfel, Hotel Chevalier mi-a rămas în memorie ca o construcţie în jurul melodiei, în care din când în când personajele intervin pentru a spune replici pe care eu le iau, ca de obicei, personal, pentru că ştiu că vorbesc cu mine, sau cel puţin pentru mine:

Her: Are you running away from me?
Him: I thought I already did.